Pentru “meseriași”

Pentru “meseriași”

Cartea asta am scris-o pentru “meseriași”. Pe acești “meseriași” eu îi atribui unei grupări elitiste cu pedigree valoros. Îi găsim în toate domeniile, în linia întâi, fiind aceia care schimbă vieți și generează profituri. Sunt oamenii din vitrină, fără program de lucru, prânz la oră fixă, nonconformiștii care nu respectă datini și program familial dar au întotdeauna soluții și fac lucrurile să “meargă”. Cu vise, idealuri, planuri de viitor și-au pus la punct un mod de gândire eficient și simplu, ergonomic și economic și, cu  determinare, sunt pregătiți de schimbări structurale deja de la înviorare. De ei atârnă tot timpul ceva. Ei sunt absolvenții care nu și-au dorit un “JOB”, au căutat o carieră și s-au pregătit să mănânce o meserie pe pâine. Prezența lor în societate este importantă, percepția socială este controversată și foarte diferită în funcție de interesele personale și caracterul fiecărui individ care își dă cu părerea. De regulă, ne trebuie doar un sentiment dintre cele 3 pe care le putem avea față de un cunoscut. Avem de ales între invidie, indiferență și admirație. Ei bine, față de acești meseriași, societatea noastră în proporție mare de 80% (există studiu științific publicat în octombrie lui 2018 și se referă doar la societatea românească) alege să o facă cu invidie, cu indiferență 10% și cu admirație 10% (ultimele două procente sunt o estimare personală). 80% dintre cei care îi cunosc consideră că “au pe cineva în spate”. Explicația pentru succesul lor este simplă având ceva din finețea săcurii, adică, nimic. Invidia din ei afișată cu siguranță prostului care nu știe ce spune dar e convins când o face, nu îi lasă să creadă că oamenii ăștia au reușit pe propriile puteri, fără să pupe cucrurile țapene lucrate prin săli ale șefilor cu timp liber. Invidia celor din jur este cea care le crează imaginea din societate, prezentată fiind ca cea a unui om cu care nu se înțelege nimeni, ciudat și cu grave probleme psihice de care ar trebui să se ocupe un specialist. Pe ei îi consider eu “meseriași”, îi recunosc, îi admir, îi respect și știu să le cuantific valoarea folosind o formulă matematică creată de mine. Adică, sunt atât de buni în ceea ce pretind că fac, pe câți bani au făcut din asta în proporție de 80% și pe cât sunt de cautați pentru ceea ce spun că sunt și fac în proporție de 20%. Oamenii ăștia dacă nu fac bani ci doar sunt căutați, atunci, stimați tovarăși, ei și-au găsit nu hobby la care se pricep, fără a putea spune despre ei că sunt valoroși. Valoarea este dată de cifre și cifrele se referă la bani. Nimic nu te definește și te evaluează mai riguros că banul.