Clientul

Din primul rând trebuie să clarific premisele de la care am plecat când am hotărât să scriu această carte extrasă dintr-o experiență personală trăită în timp. Îmi doresc să fiu cât mai clar și simplu în exprimare și voi folosi sensul direct al cuvintelor pentru ca cititorul să fie cât mai aproape de trăirile și de simțirile mele și pentru a putea înțelege concluziile la care am ajuns. Îmi doresc ca această carte să fie una tehnică, pragmatică și directă. Singurul meu regret este acela că nu am găsit o transpunere palpabilă, o formula matematică care să lege concluziile de realitate. În acest fel judecata de sfârșit ar fi fost incontestabile și atunci nu ar mai fost necesară o argumentare multiplă și amănunțită. Așa aș fi reușit un transfer al unei relații cotidiană într-o realitate palpabilă. Mă voi feri să dau sfaturi deoarece am în față posibilitatea ca cititorul să fi extras mai mult din trăirile sale decât am avut eu capacitatea intelectuală să o fac. Totuși, atunci când voi fi sigur pe o concluzie, o voi face, dar numai susținut de argumente pe care eu le consider de necombătut.

Ce să știți despre mine...

Consider ca fiind de maximă trebuință să mă prezint. În acest fel, tu, cititorule, vei fi mai aproape de trăirile mele și de ceea ce am înțeles eu din ele atât cât m-a dus pe mine capul. La dată scrierii primului rând aveam 46 de ani, iar ultima școală absolvită a fost Master în Optometrie la Universitatea Tehnică București. Am absolvit în 1996 Universitatea Tehnică Cluj-Napoca la Secția Energetică Industrială. Practic, mi-am făcut școlile când trebuia, cum trebuia și unde trebuia. Am fost un elev mediocru, și mă evaluez așa datorită notelor. Am fost făcut să fiu mediocru de un sistem școlar care a permis dascălilor să fac ce vor ei. Cei pe care i-am avut în față mea au fost preocupați în primul rând să ne demonstreze că ei sunt deștepți, stăpâni, expansivi, culți și superiori. De la mine oamenii ăștia au avut alte așteptări decât cele școlare. M-au vrut umil și depersonalizat, fără inițiativă și opinii personale. Exemple de cum trebuia să fiu am găsit treptat în alesele cărți de lecturi suplimentare unde femei că Mara, Fefeleaga, Vitoria Lipan și Ana (fie ea a lui Manole sau a lui Ion) erau regulamentar bătute, futute și cu banii luați și asta bănuiesc că se întâmpla de generații în casele lor. Pe înțelesul meu, așa era școala și așa trebuia să fie, probabil asta era formula după care trebuia să fiu făcut mai bun. În cazul meu n-a mers și a fost un mare eșec… m-a făcut mai rău.

Era în 1991 când am fost admis la Univesitatea Tehnică Cluj-Napoca. Aici, încet-încet, vechile criterii de valori au căzut rând pe rând. Personalitatea mea a început să se formeze pe alte principii. Am experimentat atât cât am putut adesea dintr-o necesitate organică, foamea și alta dată din simplă curiozitate. Am fost încărcător-descărcător, bişniţar, creator de jocuri logice, realizator radio și un pasionat jucător de bridge. În facultate am cunoscut-o pe soția mea și asta a schimbat tot ce putea fi schimbat la mine.

După facultate m-am căsătorit și cu o altă atitudine și viziune am început a lucra “cu carte de muncă”. La început ca inginer, apoi ca ziarist, vânzător de automobile și din 2004, împreună cu soția mea, avem cabinete de oftalmologie și optică medicală.

Caracterul meu de azi este o rezultantă riguroasă a unei sume de experiențe extrase din propriile trăiri. Încerc să fiu cât mai scrupulos cu putință în proiectele mele. Oricine îmi cere să fac ceva pentru el aleg doar din două variante sau atât cât de bine pot eu să fac sau nimic. O variantă despre care s-ar putea spune “bine-i și așa” sau “bună-l și aia” este exclusă. Acord atenție aparte petrecerii timpului, indiferent ce fac nu vreau să “pierd timpul”, vreau să-l câștig. Așa că îl voi exploata la maxim oricât de mult sau de puțin aș avea. Sunt un om cu recunoștință, considerație și respect, de fapt această este axioma după care mi-am format caracterul și un întreg sistem de principii și valori morale. Nu dau niciun sfat dacă nu mi se cere. Experiență acumulată mi-a dovedit că cei care mi-au dat sfaturi fără să le cer au făcut-o pentru ei și nu pentru mine, au făcut-o pentru a-și demonstra, întări sau a-și exersa superioritatea, de cele mai multe ori imaginară. Acest lucru s-a văzut orbitor în modul prețios, obositor și inutil în care au găsit că este cel mai potrivit să o facă. Am eliminat din viața mea toate relațiile toxice și așa le găsesc eu pe cele care nu au conținut. Nu consider a fi posibilă o relație inter-umană fără respect, considerație și recunoștință (ne vom mai întâlni în aceste pagini cu asocierea aceasta de cuvinte). Nu investesc timp în interacțiunile fără vibrații pozitive. Atenția mea se transformă din unilaterală în distributivă când relatarea interlocutorului cu care îmi beau cafeaua depășește 100 de secunde. Mi se pare că toți cei care vorbesc mult nu au ce spune și nici deznodământ povestea lor nu va avea. Asta în cel mai fericit caz, pentru că, în celelalte, le numessc nepotrivite, și-au pus în gând să-mi dea o țeapă ori vor sa-mi vândă ceva ce nu mi-e bun la nimic. Sunt atent la cei din jur meu și analitic cu comportamentul lor, înțeleg multe din felul în care își sorb cafeaua, își spun povestea sau râd forțat. A fost alegerea mea conștientă să am câțiva prieteni, mai mulți amici și o grămadă de cunoștințe. Întrețin cât pot de bine relația cu prietenii mei în ciuda puținului timp pe care îl mai avem pentru noi. Găsesc că este foarte greu să păstrez o relație de prietenie dar, dintr-o necesitate interioară, mă strădui să o fac. Nu cumpăr un obiect pentru câ este ieftin sau la reducere. Il cumpăr dacă îmi trebuie fiindu-mi util sau îmi transmite o vibrație pozitivă. În ceea ce fac, în ceea ce spun sunt un om asumat și îmi este ușor să fiu așa pentru că nu prea am mare lucru de ascuns față de nimeni. Atunci când beau, consum numai coniac și îl aleg pe cel de cea mai bună calitate din acel moment. Combin coniacul cu un trabuc din aceeași categorie de mărfuri, cele de lux. Este perversiunea cu care mă premiez din când în când. Crescut pe ideea “lasă-l să se descurce, să vadă cum e” m-am format un individualist. Sunt un bun coechipier doar atât timp cât se respectă regulile stabilite la formarea echipei. Echipele din care am făcut parte au ajuns toate în aceeași punct: atribuirea meritelor. La victorie, de fiecare dată, s-a găsit un player care și-a dorit mai mult iar, la eșec, de fiecare dată s-a găsit un player care și-a dorit mai puțin. Așa am înțeles eu că nu există o altă orânduire socială funcțională decât cea etatistă. Limbajul meu este unul abundent în înjurături pentru că, consider mai simplu de exprimat ce am de spus în acest fel. Mi se pare mai direct, pe înțelesul tuturor și are un rezultat formidabil în economia discuției. Sunt un om cu credință în Dumnezeu dar fără frică de Dumnezeu, nimic din ceea ce sunt și fac nu este de pedepsit. Prin botez sunt ortodox fără a fi un creștin practicant.

În foarte puține cuvinte acesta sunt eu.